CONVENTII INTERNATIONALE PRIVIND PREVENIREA SI COMBATEREA TRAFICULUI SI CONSUMULUI ILICIT DE STUPEFIANTE

Astfel cum am promis, revin cu cea de-a doua lucrare a seriei, intitulata "CONVENTII INTERNATIONALE PRIVIND PREVENIREA SI COMBATEREA TRAFICULUI SI CONSUMULUI ILICIT DE STUPEFIANTE"


1. CONTINUTUL LEGAL AL INFRACTIUNII DE TRAFIC SI CONSUM ILICIT DE STUPEFIANTE

Potrivit prevederilor art.312 alin.(1) C.pen. constituia infractiune si se sanctiona ca atare “producerea, detinerea sau orice operatiune privind circulatia produselor ori substantelor stupefiante sau toxice, cultivarea in scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante ori experimentarea produselor sau sbstantelor toxice, toate acestea fara drept” Aceasta prevedere legala a fost abrogata o data cu adoptarea legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.
Art.2- (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art.3- (1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art.4-Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Art.5- Punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinţe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi .
Art.6- (1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie , de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi eliberarea sau obţinerea, cu intenţie, de droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate.
Art.7- Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiţiilor legale, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani .
Art.8- Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici unui minor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani .
Art.9- Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. – abrogat odata cu aparitia O.U.G. nr.121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri.
Art.10- Organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute la Art.2-9 se pedepseşte cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani.
Art.11- (1) Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmat de executare, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amendă.
Art.12- Dacă faptele prevăzute la art. 2, 6-8 şi 11 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi .
Art.13- (1) Tentativa la infracţiunile prevăzute la art.2-7, la art.9 şi 10 se pedepseşte.
(2) Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de măsuri in vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la alin. (1).
Art.14- (1) Cu privire la infracţiunile cuprinse în prezentul capitol, pe lângă situaţiile prevăzute în Codul penal, constituie circumstanţe agravante următoarele situaţii:
a) persoana care a comis infracţiunea îndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice, iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcţii;
b) fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii, atribuţii în lupta împotriva drogurilor;
c) drogurile au fost trimise şi livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate în cură de dezintoxicare sau sub supraveghere medicală ori s-au efectuat alte asemenea activităţi interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituţie sau unitate medicală, de învăţământ, militară, loc de detenţie, centre de asistenţă socială, de reeducare sau instituţie medical-educativă, locuri în care elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;
d) folosirea minorilor în săvârşirea faptelor prevăzute la art.2-11;
e) drogurile au fost amestecate cu alte substanţe care le-au mărit pericolul pentru viaţa şi integritatea persoanelor.
(2) În cazul circumstanţei agravante prevăzute la alin. (1) lit. c), referitoare la săvârşirea faptelor într-o instituţie de învăţământ ori în locuri în care elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale sau în apropierea acestora, la maximul special prevăzut de lege se poate adăuga un spor care nu poate depăşi 5 ani, în cazul închisorii, sau maximul general, în cazul amenzii .
Art.15- Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art.2-10, permiţând astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi.
Art.16- Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art.2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la r4ăspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, (ed. 1996), prin termenul "drog" se intelege o "substanta de origine vegetala, animal a sau minerala care se intrebuinteaza la prepararea unor medicamente si ca stupefiant", termenul "stupefiant" defineste o "substanta medicamentoasa care inhiba centrii nervosi, provocand o stare de inertie fizica si psihica si care, folosita mult timp, duce la obisnuinta si la necesitatea unor doze crescande; substanta care, prin folosire repetata, da nastere fenomenului de obisnuinta", termenul "psihotrop, -a" se refera la un "medicament cu actiune asupra psihicului", iar termenul "narcotic, -a" se refera la o "substanta, medicament, care provoaca narcoza - stare caracterizata prin pierderea cunostintei, relaxare musculara, diminuarea sensibilitatii si a reflexelor, provocata artificial prin actiunea substantelor narcotice asupra centrilor nervosi, în special in interventiile chirurgicale".



2. PRINCIPALELE TIPURI DE DROGURI
Principalele tipuri de droguri sunt :
Canabisul in diverse forme de prezentare: - planta
- ulei de canabis
- seminte
- rasina de canabis (hasis)
Arbustul de coca : - frunze
- fructe
- pudra

Macul opiaceu: - floarea si teaca de mac opiaceu
- diverse produse obtinute din mac opiaceu

Opiul : - brut , astfel cum este extras din teaca macului opiaceu
- uscat

Derivati ai opiului : - morfina
- codeina
- heroina

Sedative ale sistemului nervos : - benzodiazepine
- barbiturice
- methaqualona

Sedative si tranchilizante ale sistemului nervos : - seconal
- rohypnol
- valium

Stimulenti de tipul amfetaminelor : - diverse forme de prezentare a amfetaminelor si metamfetaminelor
- ecstasy

Halocinogene : - D-Lysergic acid diethylamide – LSD
- Cactusul Peyote – mescalina
- Ciuperca Psilocybe – psilocybin

Stupefiante puternice utilizate în tratamentul de substituţie – methadona
Potrivit prevederilor Legii nr. 143 din 26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri , substantele stupefiante sunt impartite astfel in:
- droguri de mare risc
- droguri de risc
- precursori
- inhalati chimici toxici

Droguri de mare risc:
Acetorphine - derivat de tebaina = 3-O-acetyltetrahydro-7-alpha-(1-hydroxy-1-methylbutyl)-6,14-endoetheno-oripavine
Acetyl-alpha-methylfentanyl = N-[1-(alpha-methylphenethyl)-4-piperidyl]acetanilide
Acetylmethadol = 3-acetoxy-6-dimethylamino-4,4-diphenylheptane
Alphacetylmethadol = alpha-3-acetoxy-6-dimethylamino-4,4-diphenylheptane
Alphamethylfentanyl = N-[1(alpha-methylphenethyl)-4-piperidyl]propionanilide
Benzoylmorphine
Beta-hydroxyfentanyl = N-[1-(beta-hydroxyphenethyl)-4-piperidyl]propionanilide
Beta-hydroxy-methyl-3-fentanyl = N-[1-(beta-hydroxyphenethyl)-3-methyl-4-piperidyl]propionanilide
Brolamfetamine (DOB) = 2,5-dimethoxy-4-bromoamphetamine
Cathinone = (-)-alpha-aminopropiophenone
Codeine-N-oxide
Desomorphine = dihydrodeoxymorphine
DET = N,N-diethyltryptamine
2,5-dimethoxyamfetamine (DMA) = dl-2,5-dimethoxy-alpha-methylphenylethylamine
DMHP = 3-(1,2-dimethylhepthyl)-1-hydroxy-7,8,9,10-tetrahydro-6,6,9-trimethyl-6H-dibenzo[b,d]pyran
DMT = N,N-dimethyltryptamine
2,5-dimethoxy-4-ethylamfetamine (DOET) = dl-2,5-dimethoxy-4-ethyl-alpha-methylphenylethylamine
Dioxaphetyl butyrate = ethyl-4-morpholino-2,2-diphenylbutyrate
Eticyclidine (PCE) = N-ethyl-1-phenylcyclohexylamine
N-ethyl methylenedioxyamfetamine (N-ethyl MDA) = (+/-)-N-ethyl-alpha-methyl-3,4-(methylenedioxy)phenethylamine
Etorphine = tetrahydro-7-alpha-(1-hydroxy-1-methylbuthyl)-6,14-endoetheno-oripavine
Etryptamine = 3-(2-aminobutyl) indole
Heroin = Diacethylmorphine
N-hydroxy methylenedioxyamfetamine (N-hydroxy-MDA) = (+/-)-N-[alpha-methyl-3,4-(methylenedioxy)phenethyl]hydroxylamine
Ketobemidone = 4-meta-hydroxyphenyl-1-methyl-4-propionylpiperidine
(+)-Lysergide (LSD) = (+)N,N-diethyllysergamide (d-lysergic acid diethylamide)
Methadone intermediar = 4-cyano-2-dimethylamino-4,4-diphenylbutane
Methcathinone = 2-(methylamino)-1-phenylpropan-1-one
3,4-Methylenedioxymetamfetamine (MDMA) = dl-3,4-methylenedioxy-N,alpha-dimethylphenylethylamine
5-Methoxy-3,4-methylenedioxyamfetamine (MMDA) = dl-5-methoxy-3,4-methylenedioxy-alpha-methylphenylethylamine
Mescaline = 3,4,5-trimethoxyphenethylamine
Methyl-4 aminorex = (+/-)-cis-2-amino-4-methyl-5-phenyl-2-oxazoline
Methyl-3-fentanyl = N-(3-methyl-1-phenethyl-4-piperidyl)propionanilide
Methyl-3-tiofentanyl = N-[3-methyl-1-[2-(2-thienyl)ethyl]-4-piperidyl]propionanilide
Morphine-N-oxide
MPPP = 1-methyl-4-phenyl-4-piperidinol propionate (ester)
Oxycodone = 14-hydroxydihydrocodeinone
Para-fluorofentanyl = 4'-fluoro-N-(1-phenethyl-4-piperidyl)propionanilide
Parahexyl = 3-hexyl-1-hydroxy-7,8,9,10-tetrahydro-6,6,9-trimethyl-6H-dibenzo[b,d]pyran
Paramethoxyamfetamine (PMA) = 4-methoxy-alpha-methylphenylethylamine
PEPAP = 1-phenethyl-4-phenyl-4-piperidinol acetate (ester)
Psilocine = 3-(2 dimethylaminoethyl)-4-hydroxyindole
Psilocybine = 3-(2 dimethylaminoethyl)indol-4-yl dihydrogen phosphate
Rolicyclidine = 1-(1-phenylcyclohexyl)pyrrolidine
STP, DOM = 2-amino-1-(2,5-dimethoxy-4-methyl)phenylpropane
Tenamfetamine (MDA) = 3,4-methylenedioxyamphetamine
Tenocyclidine (TCP) = 1-[1-(2-thienyl)cyclohexyl]piperidine
Tetrahydrocannabinol
Thiofentanyl = N-[1-[2-(2-thienyl)ethyl]-4-piperidyl]propionanilide
3,4,5-Trimethoxyamfetamine (TMA) = dl-3,4,5-trimethoxy-alpha-methylphenylethylamine
PMMA = (paramethoxymethylamphetamine sau N-methyl-1-(4-methoxyphenil)-2-aminopropane)
4-MTA = P-methylthioamphetamine sau 4 methylthioamphetamine
2C-I = 2,5-dimethoxy-4-iodophenethylamine
2C-T-2 = 2,5-dimethoxy-4-ethylthiophenethylamine
2C-T-7 = 2,5-dimethoxy-4-(n)-propylthiophenethylamine
TMA-2 = 2,4,5-trimethoxyamphetamine
- sarurile substanţelor din tabel, atunci când existenta unor astfel de saruri este posibila;
- produsele condiţionate - comprimate, drajeuri, soluţii, siropuri etc., stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, în compozitia cărora intra substantele înscrise în prezentul tabel.

TABELUL Nr. II

Acetyldihydrocodeine
Acetylmethadol = 3-acetoxy-6-dimethylamino-4,4-diphenylheptane
Alfentanil = N-[1-[2-(4-ethyl-4,5-dihydro-5-oxo-1H-tetrazol-1-yl)ethyl]-4-(methoxymethyl)-4-piperidinyl]-N-phenylpropanamide
Allylprodine = 3-allil-1-methyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Alphameprodine = alpha-3-ethyl-1-methyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Alphamethadol = alpha-6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-heptanol
Alphamethylthiofentanyl = N-[1-[1-methyl-2-(2-thienyl)ethyl]-4-piperidyl]propionanilide
Alphaprodine = alpha-1,3-dimethyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Amfetamine = (+/-)-2-amino-1-phenylpropane
Anileridine = 1-para-aminophenethyl-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Benzethidine = 1-(2-benzyloxyethyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Benzylmorphine = 3-benzylmorphine
Betacetylmethadol = beta-3-acetoxy-6-dimethylamino-4,4-diphenylheptane
Betameprodine = beta-3-ethyl-1-methyl-4-propionoxypiperidine
Betamethadol = beta-6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-heptanol
Betaprodine = beta-1,3-dimethyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Bezitramine = 1-(3-cyano-3,3-diphenylpropyl)-4-(2-oxo-3-propionyl-1-benzimidazolinyl)piperidine
Clonitazene = (2-para-chlorbenzyl)-1-diethylaminoethyl-5-nitrobenzimidazole
Coca frunze
Cocaine = methyl ester de benzoylecgonine
Codeine = 3-methylmorphine
Codoxime = dihydrocodeinone-6-carboxymethyloxime
Concentrat de tulpini de mac
Dexamfetamine = (+)-2-amino-1-phenylpropane
Dextromoramide = (+)-4-[2-methyl-4-oxo-3,3-diphenyl-4-(1-pyrrolidinyl)butyl]morpholine
Diampromide = N-[2-methylphenethylamino propyl]propionanilide
Dextropropoxyphene = alpha-(+)-4-dimethylamino-1,2-diphenyl-3-methyl-2-butanol propionate
Diehylthiambutene = 3-diethylamino-1,1-di-(2'-thienyl)-1-butene
Difenoxine = 1-(3-cyano-3,3-diphenylpropyl)-4-phenylisonipecotic acid
Dihydrocodeine
Dihydromorphine
Dimenoxadol = 2-dimethylaminoethyl-1-ethoxy-1,1-diphenylacetate
Dimepheptanol = 6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-heptanol
Dimethylthiambutene = 3-dimethylamino-1,1-di-(2'-thienyl)-1-butene
Dioxaphetyl butyrate = ethyl-4-morpholino-2,2-diphenylbutyrate
Diphenoxylate = 1-(3-cyano-3,3-diphenylpropyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Dipipanone = 4,4-diphenyl-6-piperidine-3-heptanone
Drotebanol = 3,4-dimethoxy-17-methylmorphinan-6 beta, 14 diol
Ecgonine
Ethylmethyltiambutene = 3-ethylmethylamino-1,1-di-(2'-thienyl)-1-butene
Ethylmorphine = 3-ethylmorphine
Etonitazene = 1-diethylaminoethyl-2-para-ethoxybenzyl-5-nitrobenzimidazole
Etoxeridine = 1-[2-(2-hydroxyethoxy)ethyl]-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Fenetylline = dl-3,7-dihydro-1,3-dimethyl-7-(2-[(1-methyl-2-phenylethyl)amino]ethyl)-1H-purine-2,6-dione
Fentanyl = 1-phenethyl-4-N-propionylanilinopiperidine
Furethidine = 1-(2-tetrahydrofurfuryloxyethyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Hidrocodone = dihydrocodeinone
Hydromorphinol = 14-hydroxydihydromorphine
Hydromorphone = dihydromorphinone
Hydroxypethidine = 4-meta-hydroxyphenyl-1-methylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Isomethadone = 6-dimethylamino-5-methyl-4,4-diphenyl-3-hexanone
Levamfetamine = 1-alpha-methylphenylethylamine
Levometamfetamine = 1-N-alpha-dimethylphenylethylamine
Levomethorphane = (-)-3-methoxy-N-methylmorphinan
Levomoramide = (-)-4-[2-methyl-4-oxo-3,3-diphenyl-4-(1-pyrrolidinyl) butyl]morpholine
Levophenacylmorphane = (-)-3-hydroxy-N-phenacylmorphinan
Levorphanol = (-)-3-hydroxy-N-methylmorphinan
Mecloqualone = 3-(-chlorophenyl)2-methyl-4-(3H)-quinazolinone
Metamfetamine = (+)-2-methylamino-1-phenylpropane
Metamfetamine racemate = (+/-)-N,alpha-dimethylphenethylamine
Methaqualone = 2-methyl-3-o-tolyl-4(3H)-quinazolinone
Methylphenidate = 2-phenyl-2-(2-piperidyl)acetic acid methyl ester
Metazocine = 2'-hydroxy-2,5,9-trimethyl-6,7-benzomorphan
Methadone = 6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-heptanone
Methyldesorphine = 6-methyl-delta-6-deoxymorphine
Methyldihydromorphine = 6-methyldihydromorphine
Metopon = 5-methyldihydromorphinone
Moramide intermediate = 2-methyl-3-morpholino-1,1-diphenylpropane carboxylic acid
Morpheridine = 1-(2-morpholinoethyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Morphine şi saruri
Myrophine = myristylbenzylmorphine
Nicocodine = 6-nicitinylcodeine
Nicodicodine = 6-nicotinyldihydrocodeine
Nicomorphine = 3,6-dinicotinylmorphine
Noracymethadol = (+/-)-alpha-3-acetoxy-6-methylamino-4,4-diphenyl-heptan
Norcodeine = N-demethylcodeine
Norlevorphanol = (-)-3-hidroxymorphinan
Normethadone = 6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-hexanone
Normorphine = demethylmorphine
Norpipanone = 4,4-diphenyl-6-piperidino-3-hexanone
N-oxymorhine
Opium
Oxycodone = 14-hydroxydihydrocodeinone
Oxymorphone = 14-hydroxydihydromorphinone
Pethidine = 1-methyl-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Pethidine intermediar A = 4-cyano-1-methyl-4-phenylpiperidine
Pethidine intermediar B = 4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Pethidine intermediar C = 1-methyl-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid
Phenadoxone = 6-morpholino-4,4-diphenyl-3-heptanone
Phenampromide = N-(1-methyl-2-piperidinoethyl)-propionanilide
Phenazocine = 2'-hydroxy-5,9-dimethyl-2-phenethyl-6,7-benzomorphan
Phencyclidine = 1-(1-phencyclohexyl)piperidine
Phenmetrazine = 3-methyl-2-phenylmorpholine
Phenomorphane = 3-hydroxy-N-phenethylmorphinan
Phenoperidine = 1-(3-hydroxy-3-phenylpropyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Pholcodine = morpholinylethylmorphine
Piminodine = 4-phenyl-1-(3-phenylaminopropyl)piperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Piritramide = 1-(3-cyano-3,3diphenylpropyl)-4-(1-piperidino)-piperidine-4-carboxylic acid amide
Proheptazine = 1,3-dimetyl-4-phenyl-4-propionoxyazacycloheptane
Properidine = 1-methyl-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid isopropyl ester
Propiram = N-(1-methyl-2-piperidinoethyl)-N-2-pyridylpropionamide
Racemethorphane = (+/-)-3-hydroxy-N-methylmorphinan
Racemoramide = (+/-)-4-[2-methyl-4-oxo-3,3-diphenyl-4-(1-pyrrolidinyl) butyl] morpholine
Racemorphane = (+/-)-3-hydroxy-N-methylmorphinan
Secobarbital = 5-allyl-5-(1-methylbutyl)barbituric acid
Sufentanil = N-[4-(methoxymethyl)-1-[2-(2-thienyl)-ethyl]-4-piperidyl] propionanilide
Thebacone = acetyldihydrocodeinone
Thebaine
Tilidine = (+/-)-ethyl-trans-2-(dimethylamino)-1-phenyl-3-cyclohexene-1-carboxylate
Trimeperidine = 1,2,5-trimethyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Zipeprol = alpha-(alpha-methoxybenzyl)-4-(beta-methoxyphenethyl)-1-pipenazineethanol
2C-B = 4-bromo-2,5-dimethoxyphenethylamine
- sarurile substanţelor din tabel, atunci când existenta unor astfel de saruri este posibila;
- produsele condiţionate - comprimate, drajeuri, soluţii, siropuri etc., stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, în compozitia cărora intra substantele înscrise în prezentul tabel.

Droguri de risc

TABELUL Nr. III

Allobarbital = 5,5-diallylbarbituric acid
Alprazolam = 8-chloro-1-methyl-6-phenyl-4H-s-triazolo[4,3-a][1,4]benzodiazepine
Amfepramone = 2-(diethylamino)propiophenone
Amobarbital = 5-ethyl-5-(3-methylbutyl)barbituric acid
Aminorex = 2-amino-5-phenyl-2-oxazoline
Barbital = 5,5-diethylbarbituric acid
Benzfetamine = N-benzyl-N-alpha-dimethylphenethylamine
Bromazepam = 7-bromo-1,3-dihydro-5-(2-pyridyl)-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Brotizolam = 2-bromo-4-(o-chlorophenyl)-9-methyl-6H-thienol[3,2-f]-s-triazolo [4,3-a][1,4]diazepine
Buprenorphine = 21-cyclopropyl-7-alpha-[(S)-1-hydroxy-1,2,2-trimethylpropyl]-6,14-endo-ethano6,7,8,14-tetrahydrooripavine
Butobarbital = 5-butyl-5-ethylbarbituric acid
Butalbital = 5-allyl-5-isobutylbarbituric acid
Cannabis, rezina de cannabis şi ulei de cannabis
Cathine = d-threo-2-amino-1-hydroxy-1-phenylpropane
Cyclobarbital = 5-(1-cyclohexan-1-yl)-5-ethylbarbituric acid
Camazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-3-hydroxy-1-methyl-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one dimethylcarbamate (ester)
Chlordiazepoxide = 7-chloro-2-(methylamino)-5-phenyl-3H-1,4-benzodiazepine-4-oxide
Clobazam = 7-chloro-1-methyl-5-phenyl-1H-1,5-benzodiazepine 2,4(3H,5H)-dione
Clonazepam = 5-(o-chlorophenyl)-1,3-dihydro-7-nitro-2H-1,4- benzodiazepin-2-one
Clorazepate = 7-chloro-2,3-dihydro-2-oxo-5-phenyl-1H-1,4- benzodiazepine 3-carboxylic acid
Clotiazepam = 5-(o-chlorophenyl)-7-ethyl-1,3-dihydro-1-methyl-2H-thieno[2,3-e]-1,4-diazepin-2-one
Cloxazolam = 10-chloro-11b-(o-chlorophenyl)-2,3,7,11b-tetrahydro-oxazolo-[3,2-d] [1,4] benzodiazepin-6(5H)-one
Delorazepam = 7-chloro-5-(o-chlorophenyl)-1,3-dihydro-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Diazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-1-methyl-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Estazolam = 8-chloro-6-phenyl-4H-s-triazolo[4,3-a][1,4] benzodiazepine
Ethchlorvynol = ethyl-2-chlorovinylethinylcarbinol
Ethinamate = 1-ethylcyclohexanolcarbamate
Ethyl loflazepate = ethyl 7-chloro-5-(o-fluorophenyl)-2,3-dihydro-2-oxo-1H-1,4-benzodiazepine-3-carboxylate
Etilamfetamine = dl-N-ethyl-alpha-methylphenylethylamine
Fencamfamine = dl-N-ethyl-3-phenylbicyclo(2,2,1)-heptan-2-amine
Fenproporex = dl-3-[(alpha-methylphenylethyl)amino]propionitrile
Fludiazepam = 7-chloro-5-(o-fluorophenyl)-1,3-dihydro-1-methyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Flunitrazepam = 5-(o-fluorophenyl)-1,3-dihydro-1-methyl-7-nitro-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Flurazepam = 7-chloro-1-[2-(diethylamino)ethyl]-5-(o-fluorophenyl)-1,3-dihydro-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Glutethimide = 2-ethyl-2-phenylglutarimide
Halazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-5-phenyl-1-(2,2,2-trifluoroethyl)-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Haloxazolam = 10-bromo-11b-(o-fluorophenyl)2,3,7,11b-tetrahydrooxazolo[3,2-d] [1,4] benzodiazepin-6(5H)-one
Ketazolam = 11-chloro-8,12b-dihydro-2,8-dimethyl-12b-phenyl-4H-[1,3]-oxazinol[3,2d] [1,4] benzodiazepine-4,7(6H)-dione
Lefetamine = (-)-1-dimethylamino-1,3-diphenylethane
Loprazolam = 6-(o-chlorophenyl)-2,4-dihydro-2-[(4-methyl-1-piperazinyl) methylene]-8-nitro-1H-imidazo[1,2-a][1,4]benzodiazepin-1-one
Lorazepam = 7-chloro-5-(o-chlorophenyl)-1,3-dihydro-3-hydroxy-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Lormetazepam = 7-chloro-5-(o-chlorophenyl)-1,3-dihydro-3-hydroxy-1-methyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Mazindol = 5-(p-chlorophenyl)-2,5-dihydro-3H-imidazo-(2,1-a)-isoindol-5-ol
Medazepam = 7-chloro-2,3-dihydro-1-methyl-5-phenyl-1H-1,4-benzodiazepine
Mefenorex = dl-N-(3-chloropropyl)-alpha-methylphenethylamine
Meprobamate = 2-methyl-2-propyl-1,3-propanediol dicarbamate
Mesocarbe = 3-(alpha-methylphenethyl)-N-(phenylcarbamoyl)sydnone imine
Methylphenobarbital = 5-ethyl-1-methyl-5-phenylbarbituric acid
Methyprylone = 3,3-diethyl-5-methyl-2,4-piperidine-dione
Midazolam = 8-chloro-6-(o-fluorophenyl)-1-methyl-4H-imidazol(1,5-a)(1,4)benzodiazepine
Nimetazepam = 1,3-dihydro-1-methyl-7-nitro-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Nitrazepam = 1,3-dihydro-7-nitro-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Nordazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Oxazepam = 7-chloro-1,3-dihidro-3-hydroxy-5-phenyl-2-H-1,4-benzodiazepin-2-one
Oxazolam = 10-chloro-2,3,7,11b-tetrahydro-2-methyl-11b-phenyloxazolo(3,2-d) (1,4) benzodiazepin-6(5H)-one
Pentazocine = 1,2,3,4,5,6-hexahydro-6,11-dimethyl-3-(3-methyl-2-butenyl)-2,6-methano-3-benzazocin-8-ol
Pentobarbital = 5-ethyl-5-(1-methylbutyl) barbituric acid
Pemoline = 2-amino-5-phenyl-2-oxazolin-4-one
Phendimetrazine = (+)-3,4-dimethyl-2-phenylmorpholine
Phenobarbital = 5-ethyl-5-phenylbarbituric acid
Phentermine = alpha-alpha-dimethylphenethylamine
Pinazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-5-phenyl-1-(2-propynyl)-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Pipradrol = 1,1-diphenyl-1-(2-piperidyl)-methanol
Prazepam = 7-chloro-1-(cyclopropylmethyl)-1,3-dihydro-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Pyrovalerone = dl-1-(4-methylphenyl)-2-(1-pyrrolidinyl)-1-pentanone
Secbutabarbital = 5-sec-butyl-5-ethylbarbituric acid
Temazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-3-hydroxy-1-methyl-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Tetrazepam = 7-chloro-5-(cyclohexen-1-yl)-1,3-dihydro-1-methyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Triazolam = 8-chloro-6-(o-chlorophenyl)-1-methyl-4H-s-triazolo[4,3-a] [1,4]benzodiazepine
Vinylbital = 5-(1-methylbuthyl)-5-vinylbarbituric acid
GHB = acide y-hydroxybutyric
ZOLPIDEM = N,N,6-trimethyl-2-p-tolylimidazol [1,2=α] pyridin-3-acetamide
- sarurile substanţelor din tabel, atunci când existenta unor astfel de saruri este posibila;
- produsele condiţionate - comprimate, drajeuri, soluţii, siropuri etc., stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, în compozitia cărora intra substantele înscrise în prezentul tabel.


Precursori


TABELUL Nr. IV

N-acetylanthranilic acid
Ephedrine
Ergometrine
Ergotamine
Isosafrole
Lysergic acid
3,4-methylenedioxy-phenylpropan-2-one
1-phenyl-2-propanone
Piperonal
Pseudoephedrine
Safrole

Acetic anhydride
Acetone
Anthranilic acid
Ethyl ether
Hydrochlorid acid
Phenylacetic acid
Piperidine
Methylethyl ketone
Potassium permanganate
Sulphuric acid
Toluene
- sarurile substanţelor din tabel, atunci când existenta unor astfel de saruri este posibila;
- produsele condiţionate - comprimate, drajeuri, soluţii, siropuri etc., stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, în compozitia cărora intra substantele înscrise în prezentul tabel.

Inhalati chimici toxici


3. ACTELE NORMATIVE INTERNATIONALE EMISE IN SCOPUL PREVENIRII SI COMBATERII CONSUMULUI DE STUPEFIANTE:
- REGULAMENTUL (CE) nr. 273/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor
- REGULAMENTUL (CE) nr. 111/2005 AL CONSILIULUIdin 22 decembrie 2004 de stabilire a unor norme de monitorizare a comerţului cu precursori de droguri între Comunitate şi ţările terţe
- REGULAMENTUL (CE) nr. 1277/2005 AL COMISIEI din 27 iulie 2005 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind precursorii drogurilor şi a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al Consiliului de stabilire a normelor de monitorizare a comerţului între Comunitate şi ţările terţe cu precursori ai drogurilor
- CONVENŢIA UNICĂ ASUPRA STUPEFIANTELOR DIN 1961 , ASTFEL CUM A FOST MODIFICATĂ PRIN PROTOCOLUL DIN 1972
- CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE DIN 1971 ASUPRA SUBSTANŢELOR PSIHOTROPE
- CONVENŢIA DIN 1988 CONTRA TRAFICULUI ILICIT DE STUPEFIANTE ŞI SUBSTANŢE PSIHOTROPE
- REGULAMENTUL (CEE) NR.3677/90 AL CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE, DIN 13 DECEMBRIE 1990, REFERITOR LA MĂSURILE CE VOR FI LUATE PENTRU ÎMPIEDICAREA DETURNĂRII ANUMITOR SUBSTANŢE PENTRU FABRICAREA ILICITĂ A STUPEFIANTELOR SAU SUBSTANŢELOR PSIHOTROPE
- REGULAMENTUL (CEE) NO.3769 AL COMISIEI DIN 21 DECEMBRIE 1992 REFERITOR LA APLICAREA ŞI MODIFICAREA REGULAMENTULUI (CEE) NO.3677/90 al Consiliului referitor la măsurile ce vor fi luate pentru împiedicarea deturnării anumitor substanţe pentru fabricarea ilicită a stupefiantelor sau substanţelor psihotrope
Acte normative romanesti ce ratifica anumite Conventii, acorduri, regulamente in materia prevenirii si combaterii traficului si consumului illicit de stupefiante
Legea nr.101 din 2 iunie 1999
pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Peru privind prevenirea, controlul, investigarea şi combaterea consumului neregulamentar şi traficului ilicit de stupefiante, substanţe psihotrope şi a delictelor conexe, semnat la Bucureşti la 9 septembrie 1998
Legea nr.: 35/ 06.04.1992 pentru ratificarea Tratatului de prietenie, cooperare si buna vecinatate dintre Romania si Republica Elena
Legea nr. 214 din 2 iulie 2007 privind ratificarea Convenţiei de cooperare
poliţienească pentru Europa de Sud-Est, adoptată la Viena în data de 5 mai 2006,
semnată de România la aceeaşi dată11;
Legea nr. 317 din 13 noiembrie 2007 pentru ratificarea Protocolului adiţional,
semnat la Bucureşti la 29 septembrie 2006, la Scrisoarea de înţelegere dintre
Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind controlul
drogurilor şi aplicarea legii, semnată la Bucureşti la 3 iulie 200112;
Hotărârea nr. 358/26.03.2008, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, precum şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1489/2002 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, Emitent Guvernul, MO nr. 269/04.04.2008
Ordonanţa de Guvern nr. 92/29.08.2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, emitent Guvernul, MO nr. 423/01.09.2000
Legea nr. 214/02.07.2007 privind ratificarea Convenţiei de cooperare poliţienească pentru Europa de Sud-Est, adoptată la Viena în data de 5 mai 2006, semnată de România la aceeaşi dată, Emitent Parlamentul, MO nr. 475/16.07.2007
Legea nr. 317/13.11.2007 pentru ratificarea Protocolului adiţional, semnat la Bucureşti la 29 septembrie 2006, la Scrisoarea de înţelegere dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind controlul drogurilor şi aplicarea legii, semnată la Bucureşti la 3 iulie 2001, Emitent Parlamentul, MO nr. 791/21.11.2007
Hotărârea de Guvern nr. 664 din 27 iunie 2007 pentru aprobarea Acordului dintre
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative din România şi Serviciul Federal al
Federaţiei Ruse pentru Controlul Traficului de Droguri privind cooperarea în
combaterea traficului ilicit de stupefiante, substanţe psihotrope şi precursori,
semnat la Bucureşti la 14 martie 2007
La data de 14.11.1995 s-a incheiat Memorandumul de intelegere intre Guvernul Romaniei si Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord cu privire la colaborarea in lupta impotriva crimei organizate si traficului ilicit de droguri si substante psihotrope , ratificat prin Legea nr. 148/24.07.1997
Prin H.G. nr.271/09.06.1997 s-a aprobat Acordulde cooperare in domeniul combaterii crimei organizate, a terorismului si a traficului ilicit de droguri dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Ungare, semnat la Budapesta la 19 februarie 1997
La data de 11.03.1999 s-a semnat Acordul intre Guvernul Romaniei si Guvernul Federal al Austriei privind cooperarea in combaterea crimei organizate internationale, a traficului international ilegal de droguri, a terorismului international, precum si in alte scopuri in domeniul justitiei penale , aprobat prin H.G. nr.917/1999.
In anul 2000 (4 octombrie) s-a semnat Acordul intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Slovenia privind cooperarea in lupta impotriva crimei organizate, traficului ilicit de droguri, substante psihotrope si precursori, terorismului si altor infractiuni grave , aprobat prin H.G. nr.597/2001
La 17.07.2001 a fost semnat Acordul intre Guvernul Romaniei si Guvernul Statului Israel privind cooperarea in combaterea traficului ilicit si a abuzului de droguri si substante psihotrope si a altor infractiuni grave,ratificat prin Legea nr.123/2002, dupa ce la data de 3 .07.2001 fusese semnata Scrisoarea de Intelegere intre Guvernul Romaniei si Guvernul Statelor Unite ale Americii privind controlul drogurilor si aplicarea legii, ratificata prin O.G. nr.4/2001, care la randul ei a fost aprobata prin Legea nr. 664/2001.Aceasta Scrisoare de intentie a fost mofdificata prin mai multe protocoale aditionale.
In data de 12.11.2003 s-a semnat Acordul intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Macedonia privind cooperarea in combaterea terorismului, crimei organizate, a traficului ilicit de droguri, substante psihotrope si precursori, precum si a altor activitati ilegale, ratificata prin Legea nr. 258/2004.
In anul 2005 (28 octombrie) a fost incheiat Protocolul de cooperare in domeniul prevenirii si luptei impotriva fenomenului drogurilor intre Ministerul Administratiei si Internelor din Romania si Ministerul Tineretului, Familiei, Afacerilor Sociale si Oportunitatilor Egale din Republica Ungara, aprobat prin H.G. nr.6/2006 .
Prin Legea nr.64 din 2005 s-a aprobat participarea Romaniei ca membru cu drepturi depline la Grupul de cooperare pentru combaterea consumului si a traficului ilicit de droguri (Grupul POMPIDOU) din cadrul Consiliului Europei.
La 14 martie 2007 s-a semnat Acordul intre Ministerul Administratiei si Internelor din Romania si Serviciul Federal al Federatiei Ruse pentru Controlul Traficului de Droguri privind cooperarea in combaterea traficului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori , aprobat prin H.G. 667/2007
4. ACTELE NORMATIVE ROMANESTI EMISE IN SCOPUL PREVENIRII SI COMBATERII CONSUMULUI DE STUPEFIANTE:
Primul act normativ romanesc aparut in vederea prevenirii traficului ilicit de stupefiante a fost Decretul nr.227/ 9 septembrie 1950 pentru reglementarea intrebuintarii stupefiantelor si Decizia nr.116087 / 15 septembrie 1950 privind stabilirea normelor de aplicare a Decretul nr.227 9 septembrie 1950 pentru reglementarea intrebuintarii stupefiantelor.
In art. 1 al Deciziei nr.116086/1950 era specificat faptul ca “Ministerul Sănătăţii, prin Serv. Farmaciilor şi Medicamentelor, este singurul în drept sa elibereze întreprinderilor şi unităţilor economice şi sanitare de Stat, autorizaţii de import, cultivare, fabricare, depozitare, deţinere şi vânzare de produse şi substanţe stupefiante. Toate autorizaţiile eliberate anterior publicării prezentei decizii se anulează.”

Un pas destul de important a fost facut in anul 1973 cand Romania a aderat la Conventia Unica asupra stupefiantelor semnata in 1971.
La aceasta data urmatoarele acte normative sunt in vigoare:
* LEGEA NR.143 DIN 26 IULIE 2000 PRIVIND COMBATEREA TRAFICULUI ŞI CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI , cu toate modificarile si completarile ulterioare.
* LEGE nr. 522 din 24/11/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
* HOTARARE nr. 860 din 28 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare
* Hotarârea nr. 1915 din 22 decembrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.339/2005
* Legea nr. 186 din 13 iunie 2007 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri
* LEGE nr 339 din 5 decembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor,substantelor si preparatelor stupefiante si psihotrope
* ORDIN COMUN AL MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII ŞI FAMILIEI ŞI AL MINISTERULUI JUSTIŢIEI NR. 898/725/2002 PRIVIND MĂSURILE MEDICALE ŞI EDUCATIVE APLICATE TOXICOMANILOR ÎN PENITENCIARE
* ORDIN COMUN
pentru aprobarea Listei cuprinzând produsele farmaceutice de uz uman şi veterinar care conţin substanţe ce intră sub incidenţa Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri
* ORDIN nr. 1.204 din 27 septembrie 2004privind aprobarea certificatului pentru detinerea de medicamente si substante stupefiante si psihotrope
* Hotarâre nr. 1243 din 26 octombrie 2005 pentru aprobarea Programului MAREA ALIANTA ROMÂNA ANTIDROG (MARA)
* ORDONANTA DE URGENTA nr. 121 din 21 decembrie 2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri
* DECIZIE nr. 1.862.064 din 23.01.2006
Pentru aprobarea Standardelor minime de calitate ale programelor de prevenire a consumului de droguri in scoala
* DECIZIE nr. 1.862.065 din 23.01.2006
Pentru aprobarea standardelor de elaborare a programelor şcolare de
petrecere a timpului liber, de informare, educare şi comunicare în
scopul creşterii influenţei factorilor de protecţie pentru consumul de
droguri şi alte substanţe în concordanţă cu evaluările/cercetările
efectuate la nivel naţional şi/sau local
* DECIZIA nr. 16 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz in domeniul asistentei consumatorului de droguri
* DECIZIA nr. 17 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare, modificare si implementare a planului individualizat de asistenta a consumatorului de droguri
* ORDIN nr. 1.216/C din 18 mai 2006 privind modalitatea de derulare a programelor integrate de asistenta medicala, psihologica si sociala pentru persoanele aflate in stare privativa de libertate, consumatoare de droguri
* Ordin pentru aprobarea Metodologiei de completare a fişelor standard şi de transmitere a datelor prevăzute în foaia individuală de urgenţă pentru consumul de droguri, foaia individuală de admitere la tratament pentru consumul de droguri, cazurile înregistrate de HVC şi HVB în rândul consumatorilor de droguri injectabile şi prevalenţa infecţiilor cu HIV, HVB şi HVC în rândul consumatorilor de droguri injectabile
Desi Romania si-a imbunatatit in permanenta legislatia in materia prevenirii si combaterii traficului si consumului ilicit de stupefiante, dupa 1990, contrar oricarui prognostic s-a transformat din tara de tranzit in tara consumatoare de droguri, fenomen ingrijorator ce face sa se dezvolte criminalitatea organizata pe teritoriul nostru.

6. SCURTA PREZENTARE A ACTELOR NORMATIVE IN VIGOARE IN MATERIA TRAFICULUI SI CONSUMULUI ILICIT DE STUPEFIANTEIncepand cu Conventia si Protocolul cu privire la Opiu (incheiata la Geneva in Februarie 1925) Romania a aderat la si a ratificat toate conventiile internationale importante al caror scop este de a controla si de a limita consumul de droguri ilegale. Conventia Natiunilor Unite impotriva Traficului Ilegal de Narcotice si Substante Psihotropice (1988) este ultimul act international semnificativ si poate cel mai important existent la aceasta data.
- REGULAMENTUL (CE) nr. 273/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor
La data de 11 februarie 2004 a fost adoptat Regulamentul CE nr.273/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului Europei referitor la precursorii de droguri, prin care s-au stabilit măsuri armonizate pentru controlul şi supravegherea, în interiorul comunităţii, ale anumitor substanţe frecvent folosite pentru fabricarea ilicită a drogurilor în vederea evitării deturnării lor. Totodată, prin acest Regulament se abrogă Directiva 92/109/CEE a Consiliului , precum şi legislaţia europeană subsecventă acesteia, care au stat la baza elaborării Legii nr.300/2002 . Prin acest regulament se stabilesc masurile armonizate pentru controlul si supravegherea in interiorul comunitatii, a anumitor substante utilizate frecvent la fabricarea ilicita de stupefiante si substante psihotrope, cu scopul de a impiedica deturnarea acestora.
- REGULAMENTUL (CE) nr. 111/2005 AL CONSILIULUIdin 22 decembrie 2004 de stabilire a unor norme de monitorizare a comerţului cu precursori de droguri între Comunitate şi ţările terţe
Regulament stabileşte norme pentru monitorizarea comerţului între Comunitate şi
ţări terţe cu anumite substanţe folosite frecvent la fabricarea ilicită de stupefiante şi de
substanţe psihotrope (denumite în continuare „precursori de droguri”), cu scopul de a
împiedica deturnarea acestor substanţe. Se aplică importurilor, exporturilor şi activităţilor
intermediare.

- REGULAMENTUL (CE) nr. 1277/2005 AL COMISIEI din 27 iulie 2005 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind precursorii drogurilor şi a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al Consiliului de stabilire a normelor de monitorizare a comerţului între Comunitate şi ţările terţe cu precursori ai drogurilor, adoptat la Bruxelles, 27 iulie 2005
Regulamentul stabileşte normele de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 273/2004 şi
(CE) nr. 111/2005 în ceea ce priveşte persoana responsabilă, autorizarea şi înregistrarea
comercianţilor, furnizarea informaţiilor, notificările anterioare exportului şi autorizaţiile de export şi import în domeniul precursorilor drogurilor
In vederea implementarii prevederilor acestor 3 regulamente a fost emisa ORDONANTA DE URGENTA nr. 121 din 21 decembrie 2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri

- CONVENŢIA UNICĂ ASUPRA STUPEFIANTELOR DIN 1961 , ASTFEL CUM A FOST MODIFICATĂ PRIN PROTOCOLUL DIN 1972

Obiectul Convenţiei îl reprezintă promovarea cooperării între părţi, astfel încât ele să poată combate cu mai mare eficacitate diversele aspecte ale traficului ilicit cu stupefiante şi substanţe psihotrope, care au o amploare internaţională. În executarea obligaţiilor lor în termenii Convenţiei, părţile iau măsurile necesare, inclusiv măsuri legislative şi de reglementare, compatibile cu dispoziţiile fundamentale ale sistemelor respective legislative interne.
Urmare a Conventiei, partile îşi execută obligaţiile care decurg din aceasta într o manieră compatibilă cu principiile egalităţii suverane şi integrităţii teritoriale a statelor şi al neamestecului în afacerile interne ale altor state.
Părţile se abţin să şi exercite, una pe teritoriul celeilalte părţi, competenţa sau funcţiile care sunt exclusiv rezervate autorităţilor celeilalte părţi prin dreptul său intern.
Acestea sunt prevederi exprese ale conventiei, cuprinse in capitolul „ROLUL CONVENTIEI”.
Desi ea a fost anterioara Legii nr. 73/1969 ea a fost ratificata ulterior adoptarii acesteia prin Decretul nr.626/1973
De la intrarea în vigoare a Convenţiei, dispoziţiile sale au abrogat şi înlocuit, între Părţi, dispoziţiile urmatoarelor tratate:
a) Convenţia internaţională a opiului, semnată la Haga, la 23 ianuarie 1912;
b) Acordul privind fabricarea, comerţul interior şi întrebuinţarea opiului preparat, semnat la Geneva, la 11 februarie 1925;
c) Convenţia internaţională a opiului, semnată la Geneva, la 19 februarie 1925;
d) Convenţia pentru limitarea fabricării şi pentru reglementarea distribuirii stupefiantelor, semnată la Geneva, la 13 iulie 1931;
e) Acordul pentru controlul consumului de opiu pentru fumat în Extremul Orient, semnat la Bangkok, la 27 noiembrie 1931;
f) Protocolul semnat la Lake Success la 11 decembrie 1946, amendând Acordurile, Convenţiile şi Protocoalele asupra stupefiantelor încheiate la Haga, la 23 ianuarie 1912, la Geneva, la 11 februarie 1925, la 19 februarie 1925 şi la 13 iulie 1931, la Bangkok, la 27 noiembrie 1931 şi la Geneva la 26 iunie 1936, în afară de ceea ce priveşte efectele lor asupra ultimei din aceste Convenţii;
g) Convenţiile şi acordurile vizate în alineatele a) până la e), după cum au fost amendate prin Protocolul din 1946 vizat la aliniatul f);
h) Protocolul semnat la Paris la 19 noiembrie 1948, trecând sub controlul internaţional anumite droguri, care nu sunt vizate prin Convenţia din 13 iulie 1931, în vederea limitării fabricării şi reglementării distribuirii de stupefiante, amendat prin Protocolul semnat la Lake Success, la 11 decembrie 1946;
i) Protocolul vizând limitarea şi reglementarea culturii de mac, precum şi producţia, comerţul internaţional, comerţul en gros şi întrebuinţarea opiului, semnat la New York, la 23 iunie 1953, dacă acest Protocol intră în vigoare.
2) De la intrarea în vigoare a Convenţiei, articolului 9 al Convenţiei pentru reprimarea traficului ilicit al drogurilor dăunătoare, semnată la Geneva, la 26 iunie 1936, este între Părţile Convenţiei amintite, care sunt de asemenea Părţi ale acestei Convenţii, abrogat şi înlocuit prin alineatul b din paragraful 2 al articolului 36 al acestei Convenţii; totodată oricare astfel de Parte are posibilitatea, după ce a informat Secretarul general, să menţină în vigoare articolul 9 amintit.

CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE DIN 1971 ASUPRA SUBSTANŢELOR PSIHOTROPE întocmitã la Viena la 21 februarie 1971

In cuprinsul Conventiei, mai précis la art.27 este prevazuta aplicarea teritoriala a Conventiei astfel :
“Prezenta Convenţie se va aplica tuturor teritoriilor nemetropolitane pe care una dintre părţi le reprezintă pe plan internaţional, exceptând cazul în care consimţământul prealabil al unui teritoriu oarecare este necesar, fie în baza Constituţiei părţii sau a teritoriului interesat, fie în baza cutumelor. În acest caz, partea se va strădui să obţină, într un timp cât mai scurt, consimţământul teritoriului care este necesar şi, atunci când acest consimţământ va fi obţinut, ea va notifica acest lucru Secretarului general. Prezenta Convenţie se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate prin notificarea menţionată, începând de la data primirii acesteia din urmă de către Secretarul general. În cazurile în care consimţământul prealabil al teritoriului nemetropolitan nu este necesar, partea interesată va declara, în momentul semnării, ratificării sau aderării, cărui teritoriu sau căror teritorii nemetropolitane li se aplică prezenta Convenţie. „

CONVENŢIA DIN 1988 CONTRA TRAFICULUI ILICIT DE STUPEFIANTE ŞI SUBSTANŢE PSIHOTROPE

A fost intocmită la Viena la 20 decembrie 1988 si adoptata de România prin Legea nr. 118 din 15 decembrie 1992 pentru aderarea Romaniei la Conventia asupra substantelor psihotrope din 1971 si la Conventia contra traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope din 1988 publicatã în Monitorul Oficial nr. 341 din 30 decembrie 1992"
Prezenta Convenţie a fost deschisă, între 20 decembrie 1988 şi 20 februarie 1989 la Oficiul Naţiunilor Unite de la Viena şi apoi, până la 20 decembrie 1989, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite de la New York, spre semnare:
a) De către toate statele;
b) De Namibia, reprezentată de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia;
c) De organizaţiile regionale pentru integrarea economică, care sunt competente în materie de negociere, încheiere şi aplicare a acordurilor internaţionale relative la problemele care fac obiectul prezentei Convenţii; referirile din Convenţia cu privire la părţi, state sau servicii naţionale sunt aplicabile acestor organizaţii în limita competenţei lor.

Obiectul Convenţiei îl reprezintă promovarea cooperării între părţi, astfel încât ele să poată combate cu mai mare eficacitate diversele aspecte ale traficului ilicit cu stupefiante şi substanţe psihotrope, care au o amploare internaţională. In executarea obligaţiilor lor în termenii Convenţiei, părţile iau măsurile necesare, inclusiv măsuri legislative şi de reglementare, compatibile cu dispoziţiile fundamentale ale sistemelor respective legislative interne. Părţile îşi execută obligaţiile care decurg din Convenţie într-o manieră compatibilă cu principiile egalităţii suverane şi integrităţii teritoriale a statelor şi al neamestecului în afacerile interne ale altor state. Părţile se abţin să-şi exercite, una pe teritoriul celeilalte părţi, competenţa sau funcţiile care sunt exclusiv rezervate autorităţilor celeilalte părţi prin dreptul său intern.
- REGULAMENTUL (CEE) NR.3677/90 AL CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE, DIN 13 DECEMBRIE 1990, REFERITOR LA MĂSURILE CE VOR FI LUATE PENTRU ÎMPIEDICAREA DETURNĂRII ANUMITOR SUBSTANŢE PENTRU FABRICAREA ILICITĂ A STUPEFIANTELOR SAU SUBSTANŢELOR PSIHOTROPE
A fost publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 357 din 20/12/1990 p. 0001-0005
Regulamentul stabileste masurile ce trebuie luate pentru supravegherea comertului intre Comunitate si tarile terte cu substante frecvent folosite pentru fabricarea ilicita de stupefiante si de substante psihotrope, in scopul de a evita deturnarea lor.

REGULAMENTUL (CEE) NO.3769 AL COMISIEI DIN 21 DECEMBRIE 1992 REFERITOR LA APLICAREA ŞI MODIFICAREA REGULAMENTULUI (CEE) NO.3677/90 al Consiliului referitor la măsurile ce vor fi luate pentru împiedicarea deturnării anumitor substanţe pentru fabricarea ilicită a stupefiantelor sau substanţelor psihotrope
Stabileste reguli speciale privitoare la exportul substantelor clasificate din categoria 2 si 3, instituind obligatii specifice, exceptarea de la obligativitatea inregistrarii substantelor clasificate din categoria 3 , daca intreaga cantitate exportata nu depaseste anumite cantitati., stabilind in acelasi timp modelul autorizatiei de export si al autorizatiei generale individuale.

In vederea prevenirii si combaterii traficului si consumului ilicit de stupefiante, la nivelul Uniunii Europene a fost elaborata o strategie pe droguri
În domeniul cooperării internaţionale, Strategia UE 2005-2012 trebuie să producă următorul rezultat concret şi identificabil, până în 2012:

O îmbunătăţire evidentă a eficienţei şi o coordonare mai vizibilă între statele membre precum şi între acestea şi Comisie, pentru promovarea unei abordări echilibrate în problema drogurilor şi a precursorilor, în relaţiile cu diverse organizaţii internaţionale, în cadrul forurilor internaţionale şi în relaţie cu ţările terţe. Scopul acestei acţiuni va fi de reducere a producţiei şi ofertei de droguri către Europa şi de a asista ţările terţe în ariile prioritare de reducere a cererii de droguri, ca parte integrantă a cooperării politice şi de dezvoltare.
Uniunea Europeana considera ca natura globală a problemei drogurilor necesită o abordare regională, internaţională şi multilaterală. Ca o recunoaştere a principiului reponsabilităţii împărţite, cooperarea şi coordonarea trebuie intensificate atât bilateral (între UE şi ţările terţe) cât şi în cadrul organizaţiilor şi forurilor internaţionale.
De asemenea, este necesar un efort complex ce include intiţiative în domeniul aplicării legii, al eradicării, reducerii cererii, precum şi alternative la modul de viaţă sau alternative de dezvoltare, susţinute de comunităţile locale. Programele pe droguri din ţările terţe nu vor avea succes decît dacă toate cele patru elemente sunt luate împreună, iar UE şi Statele membre se implică serios.
In Romania, primele reglementari impotriva traficului de droguri s-au impus in anii 1928-1929 prin legea publicata la 25.04.1928, iar regulamentul de aplicare a Legii, la 28.12.1929. Anii 1950-1951 aduc noi reglementari privind vizarea retetelor si pastrarea toxicelor si a stupefiantelor in dulapuri speciale cu inscriptia “Venena”, pastrate sub cheie si “Separanda”. In prezent, legea care guverneaza acest domeniu este Legea 339/2005.

Scurt istoric al reglementarilor si evenimentelor internationale in materia
-1901 - este interzisa vanzarea opiului catre populatiile amerindiene;
-1903 - cocaina din compozitia bauturii Coca-Cola este inlocuita cu cafeina;
-1909 - SUA interzice importul de opiu. Treisprezece tari adopta rezolutii care suprimau consumul de opiu, limitandu-l la scopuri strict medicale, aceste tari sunt din Europa si din Extremul Orient ;
-1912 - se vinde Luminal in farmacii;
-1914 - in SUA, Harrison Act stabileste caracterul ilegal al consumului de droguri in afara prescriptiilor medicale si reglementeaza statutul opiului si al cocainei;
-1916 - Legea asupra stupefiantelor in Franta, unde categoria de stupefiante cuprindea substante total interzise sau a caror prescriptie era foarte controlata;
-1919 - in SUA este promulgat al 18-lea Amendament al prohibitiei, ¬abrogate in 1933. Prin acesta se interziceau productia, importul, distributia si consumul de alcool (drog legal) pe teritoriul SUA;
-1921- este interzis consumul de cactus Peyotl - astfel cum am aratat mai sus din aceasta specie de cactus este obtinuta mescalina;
-1924 - prima clasificare a substantelor psihoactive de Ludwig Lewin (5 grupe de droguri);
-1924 - este interzisa productia de heroina;
-1928 - se estimeaza ca in Germania unul din o suta de medici este morfinoman;
-1935 - este infiintat primul spital dedicat exclusiv tratamentului toxicomanilor la Lexington-Kentuky;
-1937 - apare Marijuana Act- o propunere legislativa prin care se eliminau toate retrictiile existente daca cel care dorea sa cumpere marijuana avea o prescriptie medicala, prescriptia putea fi facuta inclusiv pentru copii;
-1938 - se infiinteaza un spital de dezintoxicare la Fort Wort, Texas;
- 1951 - ONU estimeaza la 200 de milioane de consumatori de marijuana;
- 1953 - conventia privind macul si opiul;
- 1955 - este interzisa cultivarea macului in Iran si se impune tratamentul dependentilor in institutii psihiatrice;
- 1961 - conventia privind stupefiantele de la Viena;
- 1963 - vanzarile de tutun (alt drog legal) ating 8 miliarde de dolari pe an;
- 1968 - 7% din prescriptiile medicale din Anglia sunt pentru barbiturice;
- 1971 - presedintele SUA, Richard Nixon, declara ca dusmanul numarul 1 al tarii este abuzul de droguri;
- 1971 - Conventia privind substantele psihotrope de la Viena;
- 1988 - cele doua conventii de la Viena s-au reunit printr-un protocol.

In anul1964 a intrat în vigoare Convenţia Unică a Stupefiantelor de la New
York. Potrivit acestei convenţii, statele semnatare trebuiau să elaboreze legi sau regulamente prin care să reglementeze din punct de vedere juridic activitatea licită cu stupefiante pe teritoriile lor. Deşi nu aderase încă la acea convenţie, autorităţile din România au luat măsuri pentru a reglementa activitatea licită cu stupefiante, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei Unice. Astfel că în decembrie 1969 a fost adoptată o nouă lege, respectiv legea nr. 73/1969, privind regimul produselor şi substanţelor stupefiante.
Înlocuirea legislaţiei care a reglementat până la sfârşitul anului 1969 regimul produselor şi substanţelor stupefiante s-a impus avânduse în vedere imperfecţiunile fostelor acte normative, dar şi a situaţiilor nou apărute pe parcursul anilor, care făceau să fie depăşită în mare măsură.

La aceasta data Romania are adoptata o strategie nationala antidrog 2005-2012, ce a fost aprobata prin H.G. nr.73/2005 privind aprobarea strategiei nationale antidrog 2005-2012. In capitolul capitolului IV intilulat “cooperarea internationala” se specifica “ Aderarea la Uniunea Europeană determină importanţa specială pe care România o acordă relaţiilor cu Statele Membre şi instituţiile europene.
Obţinerea statutului de "candidat" şi, începând cu anul 2007, a celui de "membru", presupune raportarea permanentă la obiectivele şi acţiunile Uniunii.
În domeniul luptei împotriva drogurilor, România va participa activ la iniţiativele comune şi va asigura o cât mai bună coordonare a activităţilor proprii cu cele desfăşurate de partenerii europeni, atât în faza de planificare, cât şi în cele de implementare şi evaluare a acestora.
Totodată, România va intensifica cooperarea cu ţările de origine a drogurilor şi cu cele aflate pe rutele internaţionale ale traficului de droguri, acţionând permanent pentru o abordare globală şi acţiuni concertate împotriva reţelelor de traficanţi.
În plan regional, România va utiliza relaţiile bune existente cu toate ţările vecine pentru a promova şi dezvolta măsuri ce vizează abordarea comună şi integrată a fenomenului, atât în planul combaterii traficului de droguri la frontiere, dar şi al transferului de bune-practici în domeniile prevenirii consumului, tratamentului şi reintegrării socio-profesionale a persoanelor dependente.
Date fiind contextele naţionale asemănătoare, marcate de evoluţiile istorice similare în ultimele decenii, experienţa României în domeniul construcţiei instituţional-legislative antidrog poate fi relevantă pentru statele din zonă potenţial-candidate la aderarea în Uniunea Europeană.”
Obiectivul general al acestei strategii este recunoaşterea internaţională a României ca partener de încredere în efortul global de reducere a cererii şi ofertei de droguri, atât în cadrul relaţiilor cu Statele Membre ale Uniunii Europene şi structurile europene specializate, cât şi în cadrul mai larg al forurilor internaţionale şi relaţiilor cu statele producătoare de droguri, cu cele aflate pe rutele trans-naţionale ale drogurilor şi cu cele având experienţe relevante în combaterea acestui flagel.















BIBLIOGRAFIE
- site-ul oficial al Agentiei Nationale Antidrog – www.ana.gov.ro
- colectia Monitorul Oficial al Romaniei
- REGULAMENTUL (CE) nr. 273/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor
- REGULAMENTUL (CE) nr. 111/2005 AL CONSILIULUIdin 22 decembrie 2004 de stabilire a unor norme de monitorizare a comerţului cu precursori de droguri între Comunitate şi ţările terţe
- REGULAMENTUL (CE) nr. 1277/2005 AL COMISIEI din 27 iulie 2005 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind precursorii drogurilor şi a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al Consiliului de stabilire a normelor de monitorizare a comerţului între Comunitate şi ţările terţe cu precursori ai drogurilor
- CONVENŢIA UNICĂ ASUPRA STUPEFIANTELOR DIN 1961 , ASTFEL CUM A FOST MODIFICATĂ PRIN PROTOCOLUL DIN 1972
- CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE DIN 1971 ASUPRA SUBSTANŢELOR PSIHOTROPE
- CONVENŢIA DIN 1988 CONTRA TRAFICULUI ILICIT DE STUPEFIANTE ŞI SUBSTANŢE PSIHOTROPE
- REGULAMENTUL (CEE) NR.3677/90 AL CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE, DIN 13 DECEMBRIE 1990, REFERITOR LA MĂSURILE CE VOR FI LUATE PENTRU ÎMPIEDICAREA DETURNĂRII ANUMITOR SUBSTANŢE PENTRU FABRICAREA ILICITĂ A STUPEFIANTELOR SAU SUBSTANŢELOR PSIHOTROPE
- REGULAMENTUL (CEE) NO.3769 AL COMISIEI DIN 21 DECEMBRIE 1992 REFERITOR LA APLICAREA ŞI MODIFICAREA REGULAMENTULUI (CEE) NO.3677/90 al Consiliului referitor la măsurile ce vor fi luate pentru împiedicarea deturnării anumitor substanţe pentru fabricarea ilicită a stupefiantelor sau substanţelor psihotrope
- LEGEA NR.143 DIN 26 IULIE 2000 PRIVIND COMBATEREA TRAFICULUI ŞI CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI , cu toate modificarile si completarile ulterioare.
- HOTARARE nr. 860 din 28 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare
- Hotarârea nr. 1915 din 22 decembrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.339/2005
- Legea nr. 186 din 13 iunie 2007 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri
- LEGE nr 339 din 5 decembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor,substantelor si preparatelor stupefiante si psihotrope
- Codul penal roman
- DEX – editia 1996

PARTICIPANTII LA PROCEDURA INSOLVENTEI

Cum tot mai multi studenti/masteranzi sunt in cautare de materiale informative atunci cand sunt in sesiune si raman "in pana de inspiratie", m-am gandit sa vin in ajutorul lor cu cateva propuneri. Astfel voi publica o serie de referate/lucrari pe diverse teme juridice care sa fie de folos atat celor care au nevoie de "inspiratie" cat si celor care doresc sa isi imbogateasca cunostinetele in materie. Primul din serie il constituie
"PARTICIPANTII LA PROCEDURA INSOLVENTEI"

Chestiuni intoductive
Insolventa se defineste ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile, pentru plata datoriilor exigibile.
Procedura insolventei, reglementata de Legea nr.85/2006 a devenit din ce in ce mai cunoscuta comerciantilor in contextul situatiei economice actuale tot mai dificile si a lipsei de bani gheata.
Organele care aplică procedura sunt:
- instanţele judecătoreşti,
- judecătorul-sindic,
- administratorul judiciar,
- lichidatorul.
Organele prevăzute mai sus trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

Instanţele judecătoreşti
Procedura insolventei este o procedura judiciara. Ea se desfasoara in fata instantei de judecata, sub autoritatea si prin intermediul acesteia.
Toate procedurile prevăzute de legea nr. 85/2006 , cu excepţia recursului impotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11 din lege, sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului comercial, în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul. Dacă în cadrul tribunalului sau al tribunalului comercial a fost creată o secţie specială de insolvenţă, acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege.
Sediul debitorului, ce dicteaza competenta teritoriala a instantei, este cel cu care figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
Chiar daca, intre timp, debitorul isi schimba sediul social, tribunalul sau, după caz, tribunalul comercial, în a cărui circumscripţie teritorială îşi are sediul debitorul la data sesizării instanţei cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, rămâne competent să soluţioneze cauza.
Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces, al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare. Buletinul procedurilor de insolvenţă va fi realizat şi în formă electronică.
În procedurile contencioase reglementate de legea 85/2006 vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate. În toate celelalte cazuri se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziţii exprese prevăzute de legea privind procedura insolventei.
Prin excepţie, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) din lege, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, astfel se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii.
Tot prin excepţie, prima citare şi comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor legii privind procedura insolventei, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, şi prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
În cazul în care debitorul este o societate tranzacţionată pe o piaţă reglementată, judecătorul-sindic are obligatia sa comunice si Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare hotărârea de deschidere a procedurii.
Formatul şi conţinutul-cadru ale actelor care se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi ale dovezii privind îndeplinirea procedurii de citare, convocare, notificare şi comunicare sunt stabilite prin ordin al ministrului justiţiei şi sunt utilizate în mod obligatoriu de toţi participanţii la procedură.
Notificările, cu excepţia cazului în care sarcina notificării aparţine altor organe care aplică procedura, şi convocările prevăzute de prezenta lege cad în sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz.
Creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanţelor sunt prezumaţi că au în cunoştinţă termenele prevăzute la art. 62 ori la art. 107, 108 sau 109, după caz, din lege, şi nu vor mai fi citaţi.
Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în Buletinul procedurilor de insolvenţă înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.
Curtea de apel este instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11.
Termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Recursul este judecat de complete specializate, în termen de 10 zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părţilor în recurs şi comunicarea deciziilor pronunţate se fac potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
Instanţele judecătoreşti au obligatia de a transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
În vederea soluţionării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic.
În cazul în care instanţa de recurs consideră necesare şi alte acte din dosarul de fond, pune în vedere părţilor interesate să le depună în copie certificată.
Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.
Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:
a) sentinţa de respingere a contestaţiei debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);
b) sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;
c) sentinţa prin care se decide intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile art. 107;
d) sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).
Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar.


Judecătorul-sindic

Judecatorul sindic este un component al sistemului judecatoresc, reprezentand, in conceptia legii, instanta de judecata in numele careia isi exercita atributiile stabilite prin lege.
El este in fapt un complet format dintr-un singur judecator. Prin prisma atributiilor sale jurisdictionale indeplineste functia “de a rosti dreptul” (jurisdictio), proprie puterii judecatoresti, a cerei misiune pincipala este aceea de a decide asupra conflictelor ivite intre diferitele subiecte de drept, prin aplicarea legii.
Astfel, repartizarea cauzelor având ca obiect procedura prevăzută de prezenta lege judecătorilor desemnaţi ca judecători-sindici se realizează potrivit art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, în mod aleatoriu, în sistem informatizat.
Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii şi, după caz, de intrare în faliment atât prin procedura generală, cât şi prin procedura simplificată;
b) judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii; judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii;
c) desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă. Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine. În situaţia în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei. În caz de conexare se va ţine seama de cererile creditorilor în ordinea mărimii creanţelor sau de cererea debitoarei, dacă nu există o cerere din partea unui creditor;
d) confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, precum şi a onorariului negociat. Dacă nu există contestaţii împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, confirmarea se face în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de 3 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a hotărârii adunării creditorilor sau, după caz, a deciziei creditorului majoritar.
e) înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului;
f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;
g) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 143-147;
h) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
i) judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;
j) admiterea şi confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori;
k) soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment;
l) soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;
m) judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;
n) pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii.
De remarcat este faptul ca enumerarea este exemplificativa si nu exhaustiva.
Atribuţiile judecătorului-sindic sunt, totusi, limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.
Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.
Dispoziţiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs.
Hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic trebuie sa fie motivate de acesta în termen de 10 zile de la data pronunţării hotărârii.

Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor

Adunarea creditorilor este organul deliberativ, cu caaracter nepermanent si fara personalitate juridica, alcatuit din totalitaatea creeditorilor cunoscuti.
Ea reprezinta interesele creditorilor, urmarind realizarea scopului aplicarii procedurii insolventei: acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.
Comitetul creditorilor este un organ collegial care are rolul de a reprezenta interesele adunarii creditorilor, fiind mult mai flexibil decat aceasta.
Desemnarea acestui comitet este obligatorie, ramanand la latitudinea judecatorului sindic numarul creditorilor care il vor forma, intre 3 si 7, in functie de proportiile cazului.
Adunarea creditorilor va fi convocată şi prezidată de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul şedinţelor adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului.
Creditorii cunoscuţi vor fi convocaţi de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevăzute expres de lege şi ori de câte ori este necesar.
Adunarea creditorilor va putea fi convocată şi de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a acestora.
Convocarea creditorilor va trebui să cuprindă ordinea de zi a şedinţei.
Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nulă, cu excepţia cazului în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor.
Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi cu procură specială autentică sau, în cazul creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul unităţii.
Dacă legea nu interzice în mod expres, creditorii vor putea vota şi prin corespondenţă. Scrisoarea prin care îşi exprimă votul, semnată de creditor, sau înscrisul în format electronic căruia i s-a încorporat, ataşat ori asociat semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat valabil, poate fi comunicat prin orice mijloace, până în ziua fixată pentru exprimarea votului, administratorului judiciar sau lichidatorului.
La şedinţele adunărilor creditorilor, salariaţii debitorului vor putea fi reprezentaţi de un delegat din rândul acestora, care va vota pentru întreaga valoare a creanţelor reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti ce li se cuvin.
Deliberările şi hotărârile adunării creditorilor vor fi cuprinse într-un proces-verbal, care va fi semnat de preşedintele şedinţei, membrii comitetului creditorilor, precum şi de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz. Procesul-verbal va fi depus, prin grija administratorului judiciar/lichidatorului, la dosarul cauzei, în termen de două zile lucrătoare de la data adunării creditorilor.
Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.
Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor şi va fi soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului şi a creditorilor. În cazul în care a fost constituit comitetul creditorilor, va fi citat şi preşedintele acestuia.
Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.
Calculul valorii totale a creanţelor prevăzute la alin. (1) împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la următoarele criterii:
a) ulterior afişării tabelului preliminar şi până la afişarea tabelului definitiv, valoarea creanţelor verificate şi acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar;
b) ulterior afişării tabelului definitiv şi până la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;
c) ulterior confirmării planului de reorganizare şi până la afişarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat;
d) ulterior afişării tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.
Planul de reorganizare va fi supus votului adunării creditorilor, în condiţiile prevăzute la art. 101.
Judecătorul-sindic poate desemna, în raport cu numărul creditorilor, un comitet format din 3-5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetare şi chirografare cele mai mari, prin valoare. Dacă din cauza numărului mic de creditori judecătorul-sindic nu consideră necesară constituirea unui comitet al creditorilor, atribuţiile comitetului prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. b) şi f) vor fi exercitate de adunarea creditorilor.
Desemnarea se va face, prin încheiere, după întocmirea tabelului preliminar de creanţe.
Pentru necesităţile procedurii, judecătorul-sindic va desemna, pe baza propunerii creditorilor, un preşedinte al comitetului creditorilor. Comitetul creditorilor va fi citat în persoana preşedintelui astfel desemnat, iar în lipsă, prin oricare dintre membrii comitetului creditorilor.
În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetari şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic.
Dacă nu se va obţine majoritatea necesară, se va menţine comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic. La propunerea administratorului judiciar sau a celorlalţi membri ai comitetului creditorilor, judecătorul-sindic va consemna, prin încheiere, modificarea componenţei acestuia, astfel încât criteriile prevăzute la alin. (4) să fie respectate în toate fazele procedurii.
În cursul derulării procedurii, judecătorul-sindic va putea cere asistenţa comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia.
Comitetul creditorilor are următoarele atribuţii:
a) să analizeze situaţia debitorului şi să facă recomandări adunării creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi la planurile de reorganizare propuse;
b) să negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreşte să fie desemnat de către creditori în dosar condiţiile numirii şi să recomande adunării creditorilor astfel de numiri;
c) să ia cunoştinţă despre rapoartele întocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, să le analizeze şi, dacă este cazul, să facă contestaţii la acestea;
d) să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri;
e) să solicite, în temeiul art. 47 alin. (5), ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
f) să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.
Comitetul creditorilor se întruneşte lunar şi, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz, ori a cel puţin 2 dintre membrii săi, ori de câte ori este necesar.
Deliberările comitetului creditorilor vor avea loc în prezenţa administratorului judiciar/lichidatorului şi vor fi consemnate într-un proces-verbal, care va reţine pe scurt conţinutul deliberărilor, precum şi hotărârile luate.
Deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din totalul numărului de membri ai acestuia.
Dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se va abţine de la vot.
Împotriva acţiunilor, măsurilor şi deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestaţie la adunarea creditorilor, în termen de 5 zile de la luarea acestora.





Administratorul special

Legea nr. 85/2006 a introdus in peisajul procedurii insolventei o figura noua, aceea a administratorului special, careia i s-a acordat un spatiu restrans in comparative cu ceilalti participanti la procedura .
Necesitatea reglementarii institutiei rezida tocmai din rigiditatea adunarii generale a asociatilor/membrilor, precum si din dorinta protejarii intereselor debitorului, persoana juridica si ale asociatilor/membrilor acestuia in cadrul procedurii.
Astfel, asa cum adunarea creditorilor si comitetul creditorilor urmresc protejarea drepturilor creditorilor, adminisstratorul special va urmari protejarea intereselor debitorului – persoana juridica si ale asociatilor/membrilor, atat in cadrul procedurii generale cat si in cadrul procedurii simplificate, atat in cazul in care debitorul se afla la conducerea activitatii sau ii este ridicat dreptul de administrare.
După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.
Administratorul special are următoarele atribuţii:
a) exprimă intenţia debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 33 alin. (2);
b) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 79 şi 80;
c) formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
d) propune un plan de reorganizare;
e) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului;
f) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi bilanţul de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului;
g) primeşte notificarea închiderii procedurii.

Administratorul judiciar

Un rol deosebit de important in desfasurarea procedurii insolventei il au practicienii in insolventa: administratorul judiciar si lichidatorul.
Practicienii in insolventa conduc sau supravegheaza activitatea debitorului, respectiv lichideaza averea acestuia.
Desi actioneaza in faze diferite ale procedurii, ambii urmaresc maximizarea valorii averii debitorului.
Deosebirile esentiale intre acestia nu constau in natura atributiilor lor, unele dintre acestea fiind similar, ci mai ales, in momentul in care acesti protagonisti intervin in procedura.
Astfel, administratorului judiciar ii revin atributii de conducere a activitatii debitorului ori asigurarea a supravegherii activitatii acestuia in vederea redresarii si consolidarii sale.
Practicienii în insolvenţă interesaţi vor depune la dosar o ofertă de preluare a poziţiei de administrator judiciar în dosarul respectiv, la care vor anexa dovada calităţii de practician în insolvenţă şi o copie de pe poliţa de asigurare profesională. În ofertă, practicianul în insolvenţă interesat va putea arăta şi disponibilitatea de timp şi de resurse umane, precum şi experienţa generală sau specifică necesare preluării dosarului şi bunei administrări a cazului. În cazul în care nu există nici o astfel de ofertă, judecătorul-sindic va desemna provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, un practician în insolvenţă ales în mod aleatoriu din Tabloul U.N.P.I.R.
La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.
Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia.
Creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2) şi (21), în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Judecătorul va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul desemnat sau, după caz, va solicita adunării creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator.
Dacă în termenul stabilit la alin. (3) decizia adunării creditorilor sau a creditorului ce deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, dispunând totodată încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinţa de deschidere a procedurii.
Administratorul judiciar, persoană fizică sau persoană juridică, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie să aibă calitatea de practician în insolvenţă, potrivit legii.
Înainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie să facă dovada că este asigurat pentru răspundere profesională, prin subscrierea unei poliţe de asigurare valabile, care să acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale. Riscul asigurat trebuie să reprezinte consecinţa activităţii administratorului judiciar pe perioada exercitării calităţii sale.
Este interzis administratorului judiciar, sub sancţiunea revocării din funcţie şi a reparării eventualelor prejudicii cauzate, să diminueze, în mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin contractul de asigurare.
Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 şi 35 şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 20 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
b) examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile art. 138, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
c) întocmirea actelor prevăzute la art. 28 alin. (1), în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;
d) elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului, în funcţie de cuprinsul raportului prevăzut la lit. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art. 94;
e) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
f) conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului;
g) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică;
h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
i) sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;
j) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
k) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;
l) încasarea creanţelor; urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;
m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale;
n) sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta.
Judecătorul-sindic poate stabili administratorului judiciar, prin încheiere, orice alte atribuţii în afara celor stabilite la alin. (1), cu excepţia celor prevăzute de lege în competenţa exclusivă a acestuia.
Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă. La fiecare 120 de zile judecătorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sinteză măsurile efectuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate.
În raportul prevăzut la alin. (1) se va menţiona şi remuneraţia administratorului judiciar sau a lichidatorului, cu menţionarea modalităţii de calcul a acesteia.
Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
Contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).
Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 5 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate.
În cazul în care un practician în insolvenţă desemnat refuză numirea, acesta are obligaţia de a notifica instanţa, în termen de 5 zile de la comunicarea sentinţei de numire. Judecătorul-sindic va sancţiona cu amendă judiciară de la 500 lei la 1.000 lei necomunicarea în termen a refuzului, fără motive temeinice. În acest caz sunt aplicabile dispoziţiile art. 19. Prevederile prezentului articol sunt aplicabile şi în situaţia prevăzută la art. 34.
În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor.
Judecătorul-sindic va sancţiona administratorul judiciar cu amendă judiciară de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.
Dacă prin fapta prevăzută la alin. (3) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părţi interesate, să îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs.
În cazul amenzilor şi al despăgubirii prevăzute la alin. (1), (3) şi, respectiv la alin. (4), urmează a se aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 1084 şi 1085 din Codul de procedură civilă.
În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, administratorul judiciar/lichidatorul va putea desemna persoane de specialitate. Numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în care acestea vor fi achitate din averea debitoarei sau se vor supune aprobării judecătorului-sindic în cazul în care se vor remunera din fondul unic constituit conform art. 4. Judecătorul- sindic se va pronunţa asupra cererii prin încheiere, dată în camera de consiliu, cu citarea administratorului/lichidatorului judiciar.

Lichidatorul

Cu mentiunile facute in capitolul precedent, atunci cand am facut referire la practicientii in insolventa, adaug faptul ca lichidatorul judiciar are menirea de a lichida bunurile din averea debitorului cu maxim de eficienta si de a distribui sumele de bani astfel obtinute.
În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 19, 21, 22, 23 şi ale art. 102 alin. (5).
Atribuţiile administratorului judiciar încetează la momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului de către judecătorul-sindic.
Poate fi desemnat lichidator şi administratorul judiciar desemnat anterior.
Principalele atribuţii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora în condiţiile art. 138, şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;
b) conducerea activităţii debitorului;
c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;
e) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;
g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;
h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi;
j) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic;
k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.