joi, 29 iulie 2010

CESIONAREA DREPTURILOR LA DESPAGUBIRI CUVENITE URMARE A APLICARII PREVEDERILOR LEGII NR. 10/2001 „TEAPA” PENTRU CEDENT SAU PENTRU CESIONAR ?

S-a instituit deja o practica din a se cesiona drepturile cuvenite urmare a aplicarii prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul platii si despagubirilor privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Pana aici totul este in regula : persoana indreptatita care nu este dispusa sa mai astepte acordarea sau conversia titlurilor de despagubiri instraineaza drepturile obtinute prin decizia/dispoziţia sau ordinul conducătorului autorităţii administraţiei publice centrale ori după caz propunerea motivată a entităţii învestite cu soluţionarea notificării, de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, astfel persoana indreptatita – cedentul – primeste o suma de bani iar cesionarul se subroga in drepturile cedentului, urmand a i se emite titul de despagubire.
O problema o constituie insa intepretarea prevederilor Titlului VII privind Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005 si anume:
- In sensul legii mai sus mentionate titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele şi pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi şi care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea" şi/sau, după caz, în funcţie de opţiunea titularului ori a titularilor înscrişi în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată, în limitele şi condiţiile prevăzute în prezenta lege. Titlurile de despăgubire nu pot fi vândute, cumpărate, date în garanţie sau transferate în orice alt mod, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, cu excepţia dobândirii acestora ca efect al succesiunii. Actele de înstrăinare a titlurilor de despăgubire, cu excepţia transmiterii ca urmare a succesiunii, sunt lovite de nulitate absolută. Titlurile de despăgubire nu sunt titluri de participare ale altor organisme de plasament colectiv (AOPC) şi nu intră sub incidenţa Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, şi a reglementărilor emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în aplicarea acesteia
- Totodata aceeasi lege specifica faptul ca drepturile stabilite prin titlurile de despăgubire nu pot fi vândute, cumpărate, date în garanţie sau transferate în orice alt mod, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, cu excepţia dobândirii acestora ca efect al succesiunii. Actele de înstrăinare a acestor drepturi, cu excepţia transmiterii ca efect al succesiunii, sunt lovite de nulitate absolutăAstfel se pune intrebarea – tinand cont nu numai de litera ci si de spiritul legii – cat este de corecta acceptarea acestor contracte de cesiune, mai ales, in conditiile in care aceeasi lege specifica faptul ca „1) În cazul în care, în decizia/dispoziţia sau ordinul conducătorului autorităţii administraţiei publice centrale ori după caz propunerea motivată a entităţii învestite cu soluţionarea notificării, de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, sunt individualizate mai multe persoane şi cotele aferente drepturilor acordate acestora de lege, titlul de despăgubire se acordă individual potrivit cotei corespunzătoare.
(2) În cazul în care, în decizia/dispoziţia sau ordinul conducătorului autorităţii administraţiei publice centrale ori, după caz, propunerea motivată a entităţii învestite cu soluţionarea notificării de acordare a măsurilor reparatorii, sunt individualizate mai multe persoane fără a se fi stabilit cotele aferente drepturilor acordate acestora de lege, titlul de despăgubire se acordă pe numele tuturor beneficiarilor.
(3) În cazul în care persoanele individualizate în decizia/dispoziţia sau ordinul conducătorului autorităţii administraţiei publice centrale ori, după caz, propunerea motivată a entităţii învestite cu soluţionarea notificării de acordare a măsurilor reparatorii prezintă un act autentic de partaj voluntar sau, după caz, o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care s-au stabilit cotele cuvenite fiecăruia, titlul de despăgubire se acordă individual, potrivit cotei convenite ori stabilite.”,
astfel referindu-se strict la persoanele individualizate in decizii/dispozitii ori dupa caz propuneri motivate.
Care poate fi motivul interzicerii instrainarii titlurilor de despagubire? Este un subiect mult prea complex pentru a putea fi dezbatut intr-un singur articol.
Care sunt caile legale pentru ca o persoana indraptatita la despagubiri sa se poata bucura de aceste drepturi cat mai este inca in viata, in conditiile in care Guvernul suspenda pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă nr. 62/2010 (mai exact de la data de 1 iulie 2010) emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
(2) Pe perioada de suspendare, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea", corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea.
(3) Persoanele care, până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea". Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea" vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
„ ? Simplu – contractele de cesiune! Cine are de pierdut si cine are de castigat de pe urma acestor contracte ramane de vazut- vom vedea asta dupa mult-asteptata listare a Fondului Proprietatea, cert este ca un astfel de contract reprezinta – in prezent – singura modalitate de obtinere a unui castig rapid pentru persoana indreptatita la despagubiri.
Promitem sa revenim cat mai curand cu un articol in acest sens- pana atunci nu putem dori celor indreptatiti decat multa rabdare sau, mai bine, ...multi bani !

marți, 13 iulie 2010

Tot ce trebuie sa stiti despre O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

Ce este cel mai important de stiut in legatura cu O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori:
In primul rand, este foarte important faptul ca aceaste prevederi legale se aplica incepand cu data de 21 iunie 2010, iar in sensul ei prin consumator se intelege - „persoana fizică ce acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale sau profesionale” – de aici tragem concluzia ca este obligatorie in ceea ce priveste contractele de credit incheiate cu persoanele fizice nu si cu persoanele juridice.
Un alt aspect la fel de important este acela ca prevederile ordonantei nu se aplica:
• contractelor de închiriere sau de leasing, în cazul în care obligaţia de cumpărare sau opţiunea de cumpărare a obiectului contractului nu este stabilită nici prin respectivul contract, nici prin alt contract separat – in cazul asa-numitului leasing operational ;
• contractelor de credit sub forma "descoperitului de cont", pe baza cărora creditul trebuie rambursat în termen de o lună;
• contractelor de credit pe baza cărora creditul este acordat fără dobândă şi fără alte costuri, precum şi contracte de credit cu termen de rambursare într-o perioadă de 3 luni şi pentru care sunt de plătit numai costuri nesemnificative. Prin costuri nesemnificative se înţelege costuri de până la 0,5% din valoarea contractului de credit;
• contractelor de credit acordate de către un angajator angajaţilor săi cu titlu accesoriu, ca sprijin pentru aceştia, fără dobândă sau cu o dobândă anuală efectivă mai mică decât cea practicată pe piaţă şi care nu se oferă în general publicului;
• contractelor de credit încheiate cu firmele de investiţii, aşa cum sunt definite la art. 2 alin. (2) lit. p) şi x) din Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii financiare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 121/2006, cu modificările ulterioare, sau cu instituţiile de credit definite la art. 7 alin. (1) pct. 10, 11 şi 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul de a permite unui investitor să efectueze o tranzacţie referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare dintre cele prevăzute la art. 2 pct. 1 din Regulamentul nr. 31/2006 privind completarea unor reglementări ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 106/2006, atunci când societatea de investiţii sau instituţia de credit care acordă creditul este implicată într-o astfel de tranzacţie;
• contractelor de credit care sunt rezultatul unei hotărâri pronunţate de o instanţă sau de o altă autoritate instituită conform prevederilor legale;
• contractelor de credit referitoare la amânarea, cu titlu gratuit, a plăţii unei datorii existente, neînţelegându-se prin acestea contractele de restructurare, reeşalonare etc.;
• contractelor de credit la încheierea cărora consumatorului i se cere să pună la dispoziţia creditorului un bun mobil, cu titlu de garanţie, şi în cazul cărora răspunderea juridică a consumatorului este strict limitată la respectivul bun mobil oferit drept garanţie. Nu se înţeleg prin aceasta contractele de credit în temeiul cărora bunul oferit drept garanţie este însuşi bunul finanţat;
• contractelor de credit referitoare la credite acordate unui public restrâns pe baza unei dispoziţii legale de interes general, la rate ale dobânzii mai mici decât cele practicate în mod obişnuit pe piaţă sau fără dobândă ori în condiţii care sunt mai avantajoase pentru consumator decât cele obişnuite de pe piaţă şi cu dobânzi mai mici decât cele practicate în mod normal pe piaţă


Ce aduce nou aceasta ordonanta?
In primul rand noutatea o reprezinta faptul ca institutiile de credit (fie ca vorbim despre o banca sau despre o institutie financiara nebancara) sunt obligate sa va puna la dispozitie cu 15 zile inainte de semnarea contractului un formular cu informatiile despre acest contract, formular in care vor fi inscrise date precum
• rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;
• valoarea totală a creditului;
• dobânda anuală efectivă;
• durata contractului de credit;
• în cazul unui credit sub formă de amânare la plată pentru un anumit bun sau serviciu, preţul de achiziţie şi valoarea oricărei plăţi în avans;
• după caz, valoarea totală plătibilă de către consumator şi valoarea ratelor.
• etc....

Multe dintre aceste institutii de credit informau si pana acum consumatorii, dar nu in scris si nu cu date concrete, astfel cum au obligatia de la 21 iunie 2010.

In cazul in care dobanda oferita la incheierea contractului este variabila, creditorul este obligat sa raporteze aceasta dobanda la fluctuaţiile indicilor de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinţă a BNR, în funcţie de valuta creditului, la care poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului. Marja acestei dobânzi poate fi modificată doar ca urmare a modificărilor legislative care impun în mod expres acest lucru.
Creditorul nu mai are dreptul sa modifice unilateral contractul. Clauzele care ii permit modificarea unilatarela a contractului sunt interzise, astfel cum sunt interzise si clauzele potrivit carora consumatorul este obligat să păstreze confidenţialitatea prevederilor şi a condiţiilor contractuale.
In ceea ce priveste dreptul de rambursare anticipata a creditului ordonanta modifica procentele practicate la aceasta data de marea majoritate a institutiilor de credit in sensul ca un consumator are dreptul oricand sa se libereze în tot sau în parte de obligaţiile sale care decurg dintr-un contract de credit, in schimb fiind obligat la o compensaţie echitabilă şi justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului, cu condiţia ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă. Procentul perceput pentru rambursarea anticipata a creditului este de:
• 1 % din valoarea creditului rambursată anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată şi data convenită pentru încetarea contractului de credit este mai mare de un an;
• 0,5 % din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată şi data convenită pentru încetarea contractului de credit nu este mai mare de un an.
Aceasta prevedere se aplica in cazul contractelor de leasing numai dupa expirarea unei perioade de 12 luni de la data incheierii contractului (aceasta deoarece in conformitate cu prevederile O.G. nr. 50/1997 locatarul nu poate opta pentru achizitionarea bunului ce face obiectul leasingului mai devrem de 12 luni de la data incheierii contractului de leasing).

Institutiile de credit au obligatia ca in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 sa incheie cu consumatorii acte aditionale prin care sa modifice contractele care nu respecta in totalitate prevederile de mai sus.